Scoala raului

Scoala raului nu e o institutie, ci o forma de viata, aferenta, ce-i drept, unora dintre institutiile societatii in care gravitam zilnic.

Constiinta raului e in fiecare dintre noi: nu e genetica, dar e o forma puternica de propagare a unei matrice culturale preexistente individului.

Un filosof francez (urat de multi, dar iubit de mult mai multi) ne avertizeaza ca omul va oscila permanent intre doua stari: animalul, care inmagazineaza o forma de energie genetica rudimentara si amorfa, si individualitatea nemuritoare, care supravietuieste unui social impregnat cu dorinta de lupta impotriva raului interstitial.

Din puntul meu de vedere, scoala ar trebui sa flexibilizeze aceasta oscilatie intre cele doua stari. NU, nu imi doresc starea de echilibru. NU EXISTA. Azi, echilibru inseamna plafonare si unidirectivism. "Lumea e asa cum este/ Si ca dansa suntem noi". E patologic, nociv si periculos sa crezi ca esti un produs diferit al acestei societati. Ba mai mult, e imposibil! Nu poti nega fapticul prin idei.

Elevul model e mai degraba animal sau individualitate nemuritoare?  Divergenta de opinii profesor- elev e evidenta: profesorul vrea un elev model-animal, iar co-varstincii isi doresc "une singularite immortelle".

Daca m-ati intreba eu ce as alege, v-as spune ca prefer elevul hibrid, care este un prdus de succes in plan social. A te situa deasupra unui ansamblu de situatii si fapte concrete inseamna a le controla. Controlul inseamna putere.

Rezultatul e iminent: "The winner takes it all".