De vorba cu Pestisorul-de-Aur

Ma tot gandesc de cateva zile la norisorii care zburda prin capsoarele elevilor nostri...
Nu ca ar fi rau... Sunt tineri si au dreptul sa viseze...

Desigur, dar ma intreb daca exista in dotarea acestor copilasi macar niste norisori care sa fie condusi de vantul tineretii.

Ma tem ca sunt multi cei care ar evita sa stea de vorba cu Pestisorul-de-Aur, daca l-ar intalni intr-o zi pe strada/ulita neluxoasa a satului. De ce ar evita? Nu neaparat pentru ca se grabesc sa mearga la scoala sau au fost obisnuiti sa nu le vorbeasca celor pe care nu ii cunosc....

Motivul: NU STIU CE SA II SPUNA!

Nu demult am mai schimbat cateva vorbe cu cativa dintre cei care se scolesc pe meleaguri autohtone... Frizerite, make-up artisti si altele asemenea reprezinta visul romanesc de la tara... In rest, NIMIC.

Viitorul suna bine, dar nu mai are clopotel, pentru ca multi dintre ei nu mai vin la scoala.

Propunerile tentante ale Pestisorului, care, intamplator sau nu, ma insotea in vizita de lucru (evident si el in interes de serviciu) nu au avut priza nici la mamicile elevilor, desi ele sunt ceva mai hotarate: "Pai niste bani sa ne dai".

Banii, probabil, le-ar fi facut existenta si mai palpitanta decat este: "Nimica, nimica! Asta facem toata ziua... cu asta ne ocupam".

Va intereseaza daca odraslele isi ajuta parintii in gospodarie: "Pai cu ce sa ne ajute? Ca nici noi nu facem nimic!"

De ce e NU?

Ce-i impiedica pe copiii nostri sa mearga la scoala?
Nu voi face o analiza exhaustiva a tuturor factorilor frenatori, ci voi sublinia doua motive inepte si injuste pentru a nu merge la scoala: SARACIA SI TELENOVELELE.

Saracia nu este cu siguranta partea surprinzatoare, ci, mai degraba, cuprinzatoare. Insa asocierea dintre cele doua este revoltatoare.

Comunitatea locala, in special in mediul rural, incearca din rasputeri sa nege si sa demonstreze inutilitatea trecerii timpului. Totul se desfasoara la fel, respectandu-se aceleasi norme care neaga orice drept de a alege. Desigur, o alta veste trista este aceea ca elevii nu prea au capacitatea de a alege, pentru ca in fata lor e un imperiu de NIMIC. Viitorul nepromitator nu e diferit de un prezent lanced.

Acesta din urma nu cere decat mult timp disponibil pentru a viziona cat mai multe productii de genul "Romance" sau long running series.

Suntem oare in fata unei nevoi de a evada dintr-o lume care nu ne ofera niciun fel de provocari si care neaga dreptul de a iesi de pe ulita satului?

Asta e viitorul multor copii: o viata falsa a telenovelelor, care nu e a lor, dar ii mai lasa sa viseze, sa fie copii, desi sunt intr-o continua pendulare intre copilul uitat prea devreme si adultul total nepregatit.

Si acesti copii stiu de ce e asa: "Pentru ca asa e la noi". Bunici, parinti si alte generatii trecute renasc prin actele copiilor sanctionati de acelasi "noi" ancestral, desuet si, se pare, imuabil.

Matricea lui "noi" e de fapt un pat procustian, care inca actioneaza in spatele valorilor europene si a aquis-ului comunitar.

In fapt, "tu inainte de toate" e doar un slogan politic.