Ma tot gandesc de cateva zile la norisorii care zburda prin capsoarele elevilor nostri...
Nu ca ar fi rau... Sunt tineri si au dreptul sa viseze...
Desigur, dar ma intreb daca exista in dotarea acestor copilasi macar niste norisori care sa fie condusi de vantul tineretii.
Ma tem ca sunt multi cei care ar evita sa stea de vorba cu Pestisorul-de-Aur, daca l-ar intalni intr-o zi pe strada/ulita neluxoasa a satului. De ce ar evita? Nu neaparat pentru ca se grabesc sa mearga la scoala sau au fost obisnuiti sa nu le vorbeasca celor pe care nu ii cunosc....
Motivul: NU STIU CE SA II SPUNA!
Nu demult am mai schimbat cateva vorbe cu cativa dintre cei care se scolesc pe meleaguri autohtone... Frizerite, make-up artisti si altele asemenea reprezinta visul romanesc de la tara... In rest, NIMIC.
Viitorul suna bine, dar nu mai are clopotel, pentru ca multi dintre ei nu mai vin la scoala.
Propunerile tentante ale Pestisorului, care, intamplator sau nu, ma insotea in vizita de lucru (evident si el in interes de serviciu) nu au avut priza nici la mamicile elevilor, desi ele sunt ceva mai hotarate: "Pai niste bani sa ne dai".
Banii, probabil, le-ar fi facut existenta si mai palpitanta decat este: "Nimica, nimica! Asta facem toata ziua... cu asta ne ocupam".
Va intereseaza daca odraslele isi ajuta parintii in gospodarie: "Pai cu ce sa ne ajute? Ca nici noi nu facem nimic!"
miercuri, 19 noiembrie 2008
marți, 18 noiembrie 2008
De ce e NU?
Ce-i impiedica pe copiii nostri sa mearga la scoala?
Nu voi face o analiza exhaustiva a tuturor factorilor frenatori, ci voi sublinia doua motive inepte si injuste pentru a nu merge la scoala: SARACIA SI TELENOVELELE.
Saracia nu este cu siguranta partea surprinzatoare, ci, mai degraba, cuprinzatoare. Insa asocierea dintre cele doua este revoltatoare.
Comunitatea locala, in special in mediul rural, incearca din rasputeri sa nege si sa demonstreze inutilitatea trecerii timpului. Totul se desfasoara la fel, respectandu-se aceleasi norme care neaga orice drept de a alege. Desigur, o alta veste trista este aceea ca elevii nu prea au capacitatea de a alege, pentru ca in fata lor e un imperiu de NIMIC. Viitorul nepromitator nu e diferit de un prezent lanced.
Acesta din urma nu cere decat mult timp disponibil pentru a viziona cat mai multe productii de genul "Romance" sau long running series.
Suntem oare in fata unei nevoi de a evada dintr-o lume care nu ne ofera niciun fel de provocari si care neaga dreptul de a iesi de pe ulita satului?
Asta e viitorul multor copii: o viata falsa a telenovelelor, care nu e a lor, dar ii mai lasa sa viseze, sa fie copii, desi sunt intr-o continua pendulare intre copilul uitat prea devreme si adultul total nepregatit.
Si acesti copii stiu de ce e asa: "Pentru ca asa e la noi". Bunici, parinti si alte generatii trecute renasc prin actele copiilor sanctionati de acelasi "noi" ancestral, desuet si, se pare, imuabil.
Matricea lui "noi" e de fapt un pat procustian, care inca actioneaza in spatele valorilor europene si a aquis-ului comunitar.
In fapt, "tu inainte de toate" e doar un slogan politic.
Nu voi face o analiza exhaustiva a tuturor factorilor frenatori, ci voi sublinia doua motive inepte si injuste pentru a nu merge la scoala: SARACIA SI TELENOVELELE.
Saracia nu este cu siguranta partea surprinzatoare, ci, mai degraba, cuprinzatoare. Insa asocierea dintre cele doua este revoltatoare.
Comunitatea locala, in special in mediul rural, incearca din rasputeri sa nege si sa demonstreze inutilitatea trecerii timpului. Totul se desfasoara la fel, respectandu-se aceleasi norme care neaga orice drept de a alege. Desigur, o alta veste trista este aceea ca elevii nu prea au capacitatea de a alege, pentru ca in fata lor e un imperiu de NIMIC. Viitorul nepromitator nu e diferit de un prezent lanced.
Acesta din urma nu cere decat mult timp disponibil pentru a viziona cat mai multe productii de genul "Romance" sau long running series.
Suntem oare in fata unei nevoi de a evada dintr-o lume care nu ne ofera niciun fel de provocari si care neaga dreptul de a iesi de pe ulita satului?
Asta e viitorul multor copii: o viata falsa a telenovelelor, care nu e a lor, dar ii mai lasa sa viseze, sa fie copii, desi sunt intr-o continua pendulare intre copilul uitat prea devreme si adultul total nepregatit.
Si acesti copii stiu de ce e asa: "Pentru ca asa e la noi". Bunici, parinti si alte generatii trecute renasc prin actele copiilor sanctionati de acelasi "noi" ancestral, desuet si, se pare, imuabil.
Matricea lui "noi" e de fapt un pat procustian, care inca actioneaza in spatele valorilor europene si a aquis-ului comunitar.
In fapt, "tu inainte de toate" e doar un slogan politic.
sâmbătă, 27 septembrie 2008
NU
De cateva zile am in fata imaginea unui scenariu social, didactic, parental extrem de dur si cat se poate de real: "Cum invatam sa fim tristi?"
Tristetea, la fel ca si zambetul, se invata! Sunt constructe la care contribuie fiecare bucatica din socialul care ne inconjoara.
Imaginea unui copil batut de mama pentru ca rade este terifianta! De ce sa ii negam dreptul de a invata sa rada o data cu lumea in care traieste? Mai tarziu ii va fi cu siguranta de folos pentru a rade de ea.
Rasul, zambetul sunt mici interactiuni ludice cu o particica din lumea in care gravitam la un moment dat. Oare nu e suficient ca adultii au uitat sa se joace, ca rareori poti sa vezi un zambet pe fata unui calator din tramvai?
Scoala nu ii va invata pe copiii acestia ce inseamna sa te joci. Ea ii vrea docili, cu maini cuminti, asezate. poate, pe genunchi si cu o permanenta constiinta a interdictiei de a vorbi fara sa fii intrebat.
Atunci cine isi va asuma responsabilitatea da a-i invata pe copii sa rada? O palma pentru un zambet este nedrept si inuman. Explicatia adultului este una cat se poate de normativa: "Nu mai rade, ca o sa creada oamenii despre noi ca suntem tarani".
Macar de ar fi fost tarani si nu niste conformisti banali, forme fara fond care se straduiesc sa estompeze fiecare expresie a ludicului care emana din orice copil.
Poate pentru societate nostra a rade si a te juca sunt doar un lux pe care noi, adultii, nu ni-l putem permite!
Sa nu fie prea tarziu sa ni-l dorim inapoi!
Tristetea, la fel ca si zambetul, se invata! Sunt constructe la care contribuie fiecare bucatica din socialul care ne inconjoara.
Imaginea unui copil batut de mama pentru ca rade este terifianta! De ce sa ii negam dreptul de a invata sa rada o data cu lumea in care traieste? Mai tarziu ii va fi cu siguranta de folos pentru a rade de ea.
Rasul, zambetul sunt mici interactiuni ludice cu o particica din lumea in care gravitam la un moment dat. Oare nu e suficient ca adultii au uitat sa se joace, ca rareori poti sa vezi un zambet pe fata unui calator din tramvai?
Scoala nu ii va invata pe copiii acestia ce inseamna sa te joci. Ea ii vrea docili, cu maini cuminti, asezate. poate, pe genunchi si cu o permanenta constiinta a interdictiei de a vorbi fara sa fii intrebat.
Atunci cine isi va asuma responsabilitatea da a-i invata pe copii sa rada? O palma pentru un zambet este nedrept si inuman. Explicatia adultului este una cat se poate de normativa: "Nu mai rade, ca o sa creada oamenii despre noi ca suntem tarani".
Macar de ar fi fost tarani si nu niste conformisti banali, forme fara fond care se straduiesc sa estompeze fiecare expresie a ludicului care emana din orice copil.
Poate pentru societate nostra a rade si a te juca sunt doar un lux pe care noi, adultii, nu ni-l putem permite!
Sa nu fie prea tarziu sa ni-l dorim inapoi!
vineri, 26 septembrie 2008
Scoala asa cum este
V-ati gandit vreodata cat de estetica este scoala romaneasca? Imaginile asociate acestei institutii se straduiesc si, uneori, cu greu, reusesc sa se incadreze intr-o categorie estetica bine definita capabila sa genereze emotii asociate.
Scoala, asa cum este, e pur si simplu letargica, plictisitoare, uneori inexistenta din punct de vedere imagistic.
Traim intr-o societate a imaginilor. Omul comun este fortat sa inghita imagini, dar privilegiat in a le retine pe cele care se incadreaza in tipare cunoscute sau care le contrazic flagrant. Unde se afla scoala in acest peisaj imagistic? Nicaieri! E fada si neinteresanta.
Un tavan cazut tine de celebra iresponsabilitate sau de vechiul obicei al furtului...
Lectia de mictiune in clasa... penibil, jignitor, repetitiv, dar speculat de media...
"Micuti" asupriti de soferii microbuzelor care ar trebui sa ii transporte gratuit la scoala... doar un alt fel de a fura...
Placutzele iluminatoare, "Veniti sa luati lumina", cadreaza oarecum cu trecerea scolii prin cele sapte vami...
Nimic remarcabil! Socala reala este un cadavru al unei societati avide de scandal. Nici macar atat nu este capabila sa produca.
Scoala, asa cum este, e moarta! Fantomele ne batuie, pentru ca nu sunt atat de serafice incat sa se inalte la ceruri sau suficient de realiste pentru a se intalni cu Dracul!
E un purgatoriu fara sfarsit si fara continut! Deci NIMIC!
Scoala, asa cum este, e pur si simplu letargica, plictisitoare, uneori inexistenta din punct de vedere imagistic.
Traim intr-o societate a imaginilor. Omul comun este fortat sa inghita imagini, dar privilegiat in a le retine pe cele care se incadreaza in tipare cunoscute sau care le contrazic flagrant. Unde se afla scoala in acest peisaj imagistic? Nicaieri! E fada si neinteresanta.
Un tavan cazut tine de celebra iresponsabilitate sau de vechiul obicei al furtului...
Lectia de mictiune in clasa... penibil, jignitor, repetitiv, dar speculat de media...
"Micuti" asupriti de soferii microbuzelor care ar trebui sa ii transporte gratuit la scoala... doar un alt fel de a fura...
Placutzele iluminatoare, "Veniti sa luati lumina", cadreaza oarecum cu trecerea scolii prin cele sapte vami...
Nimic remarcabil! Socala reala este un cadavru al unei societati avide de scandal. Nici macar atat nu este capabila sa produca.
Scoala, asa cum este, e moarta! Fantomele ne batuie, pentru ca nu sunt atat de serafice incat sa se inalte la ceruri sau suficient de realiste pentru a se intalni cu Dracul!
E un purgatoriu fara sfarsit si fara continut! Deci NIMIC!
sâmbătă, 20 septembrie 2008
Prozopopeea scolii
A fost odata ca niciodata... si cred ca va tine pana cand Sf. Petru sau vreun arhanghel se va plictisi de prostie si mediocritate si va decide ca trebuie sa se ocupe si de educatia din Romania. Oricum, ajutorul divin este invocat de "Amiaza Imparat" al educatiei mioritice si avem incredere ca nu va intarzia.
Pana una, alta nu strica sa gasim niste scopuri mai pragmatice ale educatiei, care sa nu fie la fel de redundante ca "personalitatea armonioasa, activa si creatoare" pe care trebuie sa o cream elevului. Anticampania electorala este un nou hobby al scolii noastre, mai precis al dascalilor in care musteste vocatia, de altfel.
Pactul educational a suferit usoare simplificari si a ajuns la o forma echitabila: "Nu ne dati bani, nu va votam". Mult a fost, putin a mai ramas: zmeul se pregateste sa intre in cabina de vot si si-a aruncat celebrul buzdugan ca sa isi vesteasca venirea.
Profesorii (universitari sau pre') au promis solemn ca PSD-ul va sta tot in opozitie, iar la acest capitol trebuie sa le acordam credit: au experienta!!! Multi dintre domniile lor au lipit afise cu "NU VOTATI pe X" sau si-au framantat creierasii ca sa gaseasca strategii demne de o sedinta cu parintii, unde sa fie cat mai persuasivi intr-ale ne-mersului la vot.
In trendul acesta ar putea fi investit; macar avem rezultate pe termen scurt, care se vad. As prefera o anticampanie electorala fatisa decat o greva banala, unde domina prosternarea si milogeala.
Nu va faceti griji: "Va veni o zi, de la bunul Dumnezeu, cand..."
Puteti sa puneti orice in completarea spatiului liber! Toate dorintele vor deveni realitate, promite d-l. Adomnitei!
joi, 18 septembrie 2008
2
2 nu mai e un numar magic demult... Cel putin nu pentru invatamantul romanesc. E, mai degraba, unul fatidic.
Acest 2 divizeaza sistemul in tabere combatante. Acelasi noi si voi; acelasi ecart dintre imfatuarea unora si tineretea altora. E dezgustatoare forma in care profesorii "cu experienta" ajung sa spuna ca ei nu pot sa se "amestece" cu cei fara experienta.
Diversitatea inseamna pentru noi un conflict tacit, despre care toti stiu, unii il mai pomenesc discret, propunanad programe minune de mentorat pentru tinerii sistemului.
E o lege inepta: "Daca nu esti ca noi, inseamna ca NU....", indiferent ce ar urma dupa aceasta negatie (poti, vrei, stii, esti). Daca nu alegi aceeasi mocirla, nu EXISTI. Nici macar nu te pot tolera.
Nu o sa mai spun ca e trist sau ingrijorator: e enervant, visceral si tamp.
Ascultam o discutie absolut informala intre elevi, care vorbeau despre profesorii lor. Nu pareau teribilisti, nici plictisiti; se incadrau perfect intr-o categorie pe care unii o numesc "normal". Unul dintre ei spunea: "... nu stiu, dar mie nu imi place de niciunul dintre profesorii mei. Le lipseste ceva". Raspunsul a venit din partea altuia: "Sunt la fel, de asta nu iti plac. Le lipseste sa nu mai fie la fel".
Acest 2 divizeaza sistemul in tabere combatante. Acelasi noi si voi; acelasi ecart dintre imfatuarea unora si tineretea altora. E dezgustatoare forma in care profesorii "cu experienta" ajung sa spuna ca ei nu pot sa se "amestece" cu cei fara experienta.
Diversitatea inseamna pentru noi un conflict tacit, despre care toti stiu, unii il mai pomenesc discret, propunanad programe minune de mentorat pentru tinerii sistemului.
E o lege inepta: "Daca nu esti ca noi, inseamna ca NU....", indiferent ce ar urma dupa aceasta negatie (poti, vrei, stii, esti). Daca nu alegi aceeasi mocirla, nu EXISTI. Nici macar nu te pot tolera.
Nu o sa mai spun ca e trist sau ingrijorator: e enervant, visceral si tamp.
Ascultam o discutie absolut informala intre elevi, care vorbeau despre profesorii lor. Nu pareau teribilisti, nici plictisiti; se incadrau perfect intr-o categorie pe care unii o numesc "normal". Unul dintre ei spunea: "... nu stiu, dar mie nu imi place de niciunul dintre profesorii mei. Le lipseste ceva". Raspunsul a venit din partea altuia: "Sunt la fel, de asta nu iti plac. Le lipseste sa nu mai fie la fel".
marți, 16 septembrie 2008
Puzzle
Pornind de la premisa ca ati vrea sa va jucati de-a scoala, un joc de copii: "Spune mai departe!"
Ce ii lipseste scolii romanesti?
Scolii romanesti ii lipsesc multe: profesori, pe alocuri, elevi, in altele, resorturi, interactiuni si competenta le toate nivelurile.
Lipsa nu inseamna neaprat absenta. De aceea consider ca scolii romanesti ii lipseste o imagine. Scolile noastre sunt complet instrainate fata de un concept care face cariera in lumea scolara occidentala, nordica sau in cea corporate: BRAND (= putere, notorietate, imagine, succes).
Ce ii lipseste scolii romanesti?
Scolii romanesti ii lipsesc multe: profesori, pe alocuri, elevi, in altele, resorturi, interactiuni si competenta le toate nivelurile.
Lipsa nu inseamna neaprat absenta. De aceea consider ca scolii romanesti ii lipseste o imagine. Scolile noastre sunt complet instrainate fata de un concept care face cariera in lumea scolara occidentala, nordica sau in cea corporate: BRAND (= putere, notorietate, imagine, succes).
As investi intr-o operatiune de rebranding. In momentul asta, daca ma gandesc la invatamant, la sistem, la oameni, cu greu imi vin in minte atribute definitorii. Notorietatea scolii noastre e aproape nula. Nici la cea asistata nu stam mai bine.
Un brand inseamna valori, pe care oamenii la cunosc si la care au aderat. Noi nu avem asa ceva, Lipseste cu desavarsire o misiune clara si bine comunicata. si lista ar putea continua…
Ceea ce media prezinta despre scoala este o imagine, intr-adevar difuza, dar care se perpetueaza si tinde sa devina stabila. A prezenta un haos total e o alternativa pentru a nu prezenta nimic.
As investi in constructia unui complex de concepte care sa difeneasca in mod clar scoala romaneasca si oamenii ei. Bunele practici, chiar daca exista, sunt nule la capitolul vizibilitate.
Brandul acesta este interfata si pentru cei care nu fac parte din sistem si care, paradoxal sau nu, comunica aceasta institutie.
Desigur, un brand puternic nu e totul, dar, mai ales in contexul "europenizarii" noastre, e esential. Iar exemplele in care calitatea este “salvata” de o imabine puternica si pozitiva sunt multe si de succes chiar.
Da sau nu
Este scoala romanesca o prezenta insolita in peisajul social autohton?
Multi o blameaza, unii o ignora, iar altii se straduiesc sa intoarca privirea cand vad petele de noroi. Desigur ati recunoscut in categoriile anterioare diversii actanti: presa, sociatatea, elevii, profesorii si decidentii.
Scoala noastra, ca imagine coerenta si completa nu exista. Sunt vizibile bucatele in mod stangaci reunite intr-un ansamblu. E o forfota permanenta, o alergare continua, iar rezultatele sunt invizibile. NU avem politici coerente si demne de a fi puse in practica si asta pentru ca nu avem oameni care sa faca acest lucru. Iar atunci cand exista oamenii, inertia sistemului e coplesitoare. Nimeni nu rezista aerului vetust si presiunii unei traditii care nu stim pe ce se bazeaza.
Scoala romanesca serveste mituri daramate flagrant de o societate dezinteresata care alearga dupa show. Scoala romaneasca nu este o fabrica de zei; nici macar de oameni. Modelele comportamentale pe care elevii le adopta nu au trecut in niciun fel prin slefuirea scolii.
Si atunci, ce rost mai are?
Ne tot straduim sa fim epigonii unor modele occidentale, care sunt de succes pentru ca se dezvolta impreuna cu societatea.
In Romania, scoala si societate sunt, clar, in tabere adverse. Scoala nu vrea sa capituleze si cred ca e normal sa faca asta, dar tot ce i se cere este ceva mai multa atitudine.
Nu stiu un indice de nototrietate in topul institutiilor in Romania, dar ma intreb: Tu i-ai spune da scolii romanesti?
Multi o blameaza, unii o ignora, iar altii se straduiesc sa intoarca privirea cand vad petele de noroi. Desigur ati recunoscut in categoriile anterioare diversii actanti: presa, sociatatea, elevii, profesorii si decidentii.
Scoala noastra, ca imagine coerenta si completa nu exista. Sunt vizibile bucatele in mod stangaci reunite intr-un ansamblu. E o forfota permanenta, o alergare continua, iar rezultatele sunt invizibile. NU avem politici coerente si demne de a fi puse in practica si asta pentru ca nu avem oameni care sa faca acest lucru. Iar atunci cand exista oamenii, inertia sistemului e coplesitoare. Nimeni nu rezista aerului vetust si presiunii unei traditii care nu stim pe ce se bazeaza.
Scoala romanesca serveste mituri daramate flagrant de o societate dezinteresata care alearga dupa show. Scoala romaneasca nu este o fabrica de zei; nici macar de oameni. Modelele comportamentale pe care elevii le adopta nu au trecut in niciun fel prin slefuirea scolii.
Si atunci, ce rost mai are?
Ne tot straduim sa fim epigonii unor modele occidentale, care sunt de succes pentru ca se dezvolta impreuna cu societatea.
In Romania, scoala si societate sunt, clar, in tabere adverse. Scoala nu vrea sa capituleze si cred ca e normal sa faca asta, dar tot ce i se cere este ceva mai multa atitudine.
Nu stiu un indice de nototrietate in topul institutiilor in Romania, dar ma intreb: Tu i-ai spune da scolii romanesti?
duminică, 14 septembrie 2008
Nervi de toamna
It have been said that something as small as a flutter of a butterfly can cause, half around the world, a typhoon (Chaos Theory).
Ma intreb daca nu cumva tinerii iesiti din scolile (ne)modernizate, cu dulapioare sau nu, cu agenti de paza sau icoane atarnate pe pereti nu sunt oarecum asociali. Ecartul intre lumea tanarului roman de azi si societatea in care vrem sa il inseram e enorm.
Cine greseste?
Elevii sunt cei care au uitat sa invete ceea ce scoala le-a pregatit aprioric sau, poate, scoala a uitat ca si ea trebuie sa invete.
Cultura pe care scoala o transmite ii transforma pe acesti tineri exponenti sociali in individualitati aculturale. Dinamica actuala impune o alta geneza a culturii si alte forme de propagare a ei, fata de care scoala vrea sa ramana paralela.
Mecanismele de coping ale elevilor functioneaza, in cele mai multe cazuri, pe aceeasi linie: constructia (prin izolare) a unei societati unice si virtuale: societatea cu un actant.
Nu stiu cat confort psihic sau fericire aduce acasta forma de organizare sociala, dar cu siguranta este o alternativa mult mai viabila pentru un tanar care nu reusete sa rezoneze cu clasicele mecanisme sociale.
Proiectand un viitor al elevilor nostri, ne-am putea intreba in ce masura scoala este un mediu sanogenetic? De ce acest loc de socializare secundara naste totusi reactii adverse fata de mesajul social si unanim acceptat pe care vrea sa il transmite?
Lipsa atitudinilor civice este, poate, un simptom ingrijorator care conduce la o concluzie dubioasa: societatile unice (le numesc unice din cauza structurii numerice a lor) nu interactioneaza. In aceste conditii scindarea sociala apare oarecum imposibila si plictisitoare.
Oare nu ar trebui sa vedem scoala si din perspectiva acelei batai de aripi a unui fluture care cauzeaza un taifun in cealalta parte pamantului?
joi, 11 septembrie 2008
Seductia profesorului
V-ati gandit ca de fiecare data cand intrati in clasa jucati fidel rolul unui Don Juan sau Casanova?
Seductia in clasa, departe de a fi un fenomen obscen, este o strategie fascinanta de nastere a identitii eu-lui fiecaruia dintre elevi. Seductia uzeaza de mimesis. Intr-un mod draconic sau angelic, eul fiecaruia dintre noi "simte" nevoia de reproducere identitara, sociala, culturala.
Daca teoriile reproductiei sociale au facut cariera, de ce ar fi demersul de mai sus ar fi unul incorect sau inexistent? Seductia este intotdeauna un joc, "magnetic" chiar: cele doua individualitati puse in contact se atrag la inceput tocmai datorita diferentelor care le despart. Succesului elevului in clasa este instrumentat de o forma de mimesis sau alta, care nu este nimic altceva decat "un furt" al identitatii cadrului didactic. Jocul nu este niciodata deschis. Cele doua identitati care se articuleaza prin interactiunea sociala si didactica incearca sa se surprinda permanent. Furtul identitatii este, in fapt, un transfer benevol si tacit, care alimenteaza puterea de perpetuare a eu-lui.
Elevii nostri sunt parti ale noastre. In mod neconstient, poate, seductia este principala arma a orgoliului actorilor de pe scena scolii. Tinta este elevul-oglinda a profesorului. Oglinda inseamna o distanta periculoasa intre doua identitati oarecum stabile.
De ce spun distanta periculoasa? Cu totii cunoastem celebrul concept al conflictului dintre maestru si ucenic, care este apogeul jocului seductiei. Eul nou format absoarbe energiile eu-lui sursa si noile categorii rezultate sunt previzibile: Invins si Invingator.
Seductia este o arma a tuturor, care graviteaza la limita manipularii, dar e o sursa de energie creatoare si un avantaj enorm fata de elevii dvs.
Use it!
marți, 9 septembrie 2008
Scoala raului
Scoala raului nu e o institutie, ci o forma de viata, aferenta, ce-i drept, unora dintre institutiile societatii in care gravitam zilnic.
Constiinta raului e in fiecare dintre noi: nu e genetica, dar e o forma puternica de propagare a unei matrice culturale preexistente individului.
Un filosof francez (urat de multi, dar iubit de mult mai multi) ne avertizeaza ca omul va oscila permanent intre doua stari: animalul, care inmagazineaza o forma de energie genetica rudimentara si amorfa, si individualitatea nemuritoare, care supravietuieste unui social impregnat cu dorinta de lupta impotriva raului interstitial.
Din puntul meu de vedere, scoala ar trebui sa flexibilizeze aceasta oscilatie intre cele doua stari. NU, nu imi doresc starea de echilibru. NU EXISTA. Azi, echilibru inseamna plafonare si unidirectivism. "Lumea e asa cum este/ Si ca dansa suntem noi". E patologic, nociv si periculos sa crezi ca esti un produs diferit al acestei societati. Ba mai mult, e imposibil! Nu poti nega fapticul prin idei.
Elevul model e mai degraba animal sau individualitate nemuritoare? Divergenta de opinii profesor- elev e evidenta: profesorul vrea un elev model-animal, iar co-varstincii isi doresc "une singularite immortelle".
Daca m-ati intreba eu ce as alege, v-as spune ca prefer elevul hibrid, care este un prdus de succes in plan social. A te situa deasupra unui ansamblu de situatii si fapte concrete inseamna a le controla. Controlul inseamna putere.
Rezultatul e iminent: "The winner takes it all".
duminică, 7 septembrie 2008
Luceafarul
Acest Luceafar este, cred, destul de cunoscut multora dintre noi, dintr-o sursa sau alta.
Nu vreau sa readuc in discutie Luceafarul eminescian sau pe cel al huilei (care, intemplator sau nu, este si poet), ci un Luceafar tot autohton si de mare substanta a ignorantei: Ministrul Educatiei.
Romania este inca tara in care statutelor nu li se asociaza si rolurile aferente. Mergand pe acest pricipiu, Adomitei si-a definit filosofia de manageriere a Ministerului: "In chaos, Doamne, m-am nascut/ Si m-as intoarce in chaos".
Pentru sistemul nostru de educatie, intoarcerea la momentul genuin este o activitate cotidiana. Haosul este o stare de spirit, de fapt, in care cinetica lucrurilor este absolut necontrolabila.
Cu toate ca idea unei demisii i se pare hazlie acestui domn, faptele dumnealui sunt terifiant hilare, intr-un sens jenant. Sansele egale la educatie sunt o himera. Poate pentru lumea civilizata sunt cel putin un deziderat, dar pentru Romania sunt discursuri fara forma si fara fond. asadar, nici nu exista.
Copiii de la tara, carora o amarata de lege le promitea o recompensa pentru rezultatele bune la invatatura, vor ramane in continuare acolo. De ce nu ar ramane? Aerul e curat, e mai putin stress, iar legile nu pot fi aplicate, pentru ca nu avem metodologii.
Metodologii nu avem, dar ne lipseste cu desavarsire si simtul raspunderii, si al respectului pentru ceilalti. Inspectorii scolari ai diferitelor judete exclama cu nonsalanta ca nu e nicio problema daca elevii vor ajunge in scolile promise mai tarziu: "Se adapteaza ei..."
Mi-as dori ca noi toti sa nu ne mai adaptam, pentru ca pentru DEX-ul nescris al culturii romanesti, adaptarea inseamna supunere si acceptarea inerta a unor ineptii de pe inalte scaune elaborate.
Domnule ministru, fiti fara grija: ne-ati convins. Sunteti o mostra autentica a incompetentei si "doctrinei" politice romanesti. Puteti sa ascultati sfatul social-democratilor: luati-va scaunelul, fata la perete si manutele la spate!
joi, 4 septembrie 2008
Ce nu stim despre elevii nostri?
Pe langa faptul ca ei (elevii) sunt responsabili de o criza in receptarea unei culturi hipermoderne, am mai aflat azi ca nu prea ne cunoastem elevii, dar nici ei pe noi, prin acest pronume desemnand tagma cadrelor didactice.
Centrul Educatia 2000+ a incercat sa raspunda astazi acestei provocari: raspunsul la o intrebare incomoda, cred, mai ales pentru profesorul roman a carui stima de sine sta foarte confortabil.
De pe o pozitie subiectiva, pot sa afirm ca profesorii nu prea stiu ce nu stiu despre elevii lor, dar au solutii. Pentru orice!
Sistemul de invatamant e un "jurnal al fericirii", care are la baza un model concentrationar. Scoala-penitenciar exista. Un model panoptic actioneaza inca in mentalul profesorilor, dar si in cel social.
Putem sa stam linistiti: solutii avem: sa cautam pasiunea elevului si sa ne apropiem de sufletul lui, sa il intelegem, sa il lasam sa se exprime liber, evitand interdictia lui "NU" sau sa ii rationalizam/standardizam.
( A nu se incerca aceste solutii acasa sau in clasa; nu din alte motive, dar nu sunt brevetate).
Dincolo de solutii languroase, exista o realitate stridenta si incomoda: elevii oscileaza intre conformism si razvratire. Ar dori sa isi impuna un punct de vedere, dar nu stiu cum sa o faca si, ca atare, le accepta pe ale altora.
Sunt dependenti, timorati sau prea rebeli? Poate va intrebati a cui e vina? E o culpa comuna, care e profund inradacinata intr-un model cultural-antropologic, dar si in provocarile dezobediente ale lumii contemporane, in care timpul nu mai are rabdare.
Nici elevii nu mai au rabdare sa inghita un curriculum perfect construit, dar prost inteles :D! Nici profesorii nu mai au timp sa tina pasul cu nevoile formarii continue.
Ce ne ramane de facut? www.scoalaasacumeste.ro
Centrul Educatia 2000+ a incercat sa raspunda astazi acestei provocari: raspunsul la o intrebare incomoda, cred, mai ales pentru profesorul roman a carui stima de sine sta foarte confortabil.
De pe o pozitie subiectiva, pot sa afirm ca profesorii nu prea stiu ce nu stiu despre elevii lor, dar au solutii. Pentru orice!
Sistemul de invatamant e un "jurnal al fericirii", care are la baza un model concentrationar. Scoala-penitenciar exista. Un model panoptic actioneaza inca in mentalul profesorilor, dar si in cel social.
Putem sa stam linistiti: solutii avem: sa cautam pasiunea elevului si sa ne apropiem de sufletul lui, sa il intelegem, sa il lasam sa se exprime liber, evitand interdictia lui "NU" sau sa ii rationalizam/standardizam.
( A nu se incerca aceste solutii acasa sau in clasa; nu din alte motive, dar nu sunt brevetate).
Dincolo de solutii languroase, exista o realitate stridenta si incomoda: elevii oscileaza intre conformism si razvratire. Ar dori sa isi impuna un punct de vedere, dar nu stiu cum sa o faca si, ca atare, le accepta pe ale altora.
Sunt dependenti, timorati sau prea rebeli? Poate va intrebati a cui e vina? E o culpa comuna, care e profund inradacinata intr-un model cultural-antropologic, dar si in provocarile dezobediente ale lumii contemporane, in care timpul nu mai are rabdare.
Nici elevii nu mai au rabdare sa inghita un curriculum perfect construit, dar prost inteles :D! Nici profesorii nu mai au timp sa tina pasul cu nevoile formarii continue.
Ce ne ramane de facut? www.scoalaasacumeste.ro
marți, 2 septembrie 2008
Ponei roz
Poneiul roz este reprezentativ pentru natiunea romana? Expozitional vorbind, da. Cultural, mai putin.
Dupa cum bine stiti, persoana morala a domnului Horia Roman Patapievici a fost flagrant afectata de campania mediatica nefavorabila lansata la vederea poneiului domniei sale.
Astazi, intr-un colt de ziar, al aceluiasi trust cu care preailustrul se afla in proces, era un articol ce suna a drept la replica. Omul de cultura???? roman gasise vinovatii acestei josnicii inculte: vinovatii sunt, de fapt, unul singur: educatia. cum altfel? Doar ea mai putea mititica sa isi asume o vina colectiva a unei incapacitati absurde de a se relationa cu cultura.
Dupa spusele filosofice, scoala romaneasca este inapta ea insasi sa inteleaga cultura si, mai ales, sa o transmita.
Nu vreau sa abordez acum problema incompetentelor scolii romanesti, dar parca acest comentariu vine sa sfideze o masa de oameni care, numai prin reprezentativitate, il poate subclasa pe HRP.
Concluzia e simpla: Scoala romaneasca e inculta, poneiul e cult. E trist ca un popor intreg nu poate face cat o bucata de plastic (colorata, ce-i drept), dar poate sa fie un semn de intrebare pentru domnul in cauza: Oare nu cumva ati gresit poporul pe care trebuia sa il reprezinte calutul?
Tips&Tricks: prescolarii nostri se joaca de foarte multa vreme cu genul acesta de jucarie! Nu cumva ar trebui sa inceteze scoala? Cred ca deja inteleg metafizica unui ponei!
Dupa cum bine stiti, persoana morala a domnului Horia Roman Patapievici a fost flagrant afectata de campania mediatica nefavorabila lansata la vederea poneiului domniei sale.
Astazi, intr-un colt de ziar, al aceluiasi trust cu care preailustrul se afla in proces, era un articol ce suna a drept la replica. Omul de cultura???? roman gasise vinovatii acestei josnicii inculte: vinovatii sunt, de fapt, unul singur: educatia. cum altfel? Doar ea mai putea mititica sa isi asume o vina colectiva a unei incapacitati absurde de a se relationa cu cultura.
Dupa spusele filosofice, scoala romaneasca este inapta ea insasi sa inteleaga cultura si, mai ales, sa o transmita.
Nu vreau sa abordez acum problema incompetentelor scolii romanesti, dar parca acest comentariu vine sa sfideze o masa de oameni care, numai prin reprezentativitate, il poate subclasa pe HRP.
Concluzia e simpla: Scoala romaneasca e inculta, poneiul e cult. E trist ca un popor intreg nu poate face cat o bucata de plastic (colorata, ce-i drept), dar poate sa fie un semn de intrebare pentru domnul in cauza: Oare nu cumva ati gresit poporul pe care trebuia sa il reprezinte calutul?
Tips&Tricks: prescolarii nostri se joaca de foarte multa vreme cu genul acesta de jucarie! Nu cumva ar trebui sa inceteze scoala? Cred ca deja inteleg metafizica unui ponei!
joi, 10 iulie 2008
Desteapta pamantului
cin' sa fie, cin' sa fie?
ati ghicit: este o doamna? care are legatura, evident, cu educatia, mai ales la nivel decizional: Z. Preoteasa.
presa se minuneaza ce sa mai scrie despre Bac, buletinele de stiri vuiesc de demisii si audieri, dar apare aceasta duduie care se impleticeste, se impotmoleste, dar reuseste, in cele din urma, sa pronunte cuvantul bacalaureat.
dar sa vedeti ce urmeaza apoi: lauda (nu somnului, pentru ca Blaga e un nume care nici macar cu functia de Primar general al Capitalei nu s-a potrivit) partidului. doamna afirma sus si tare ca echipa liberala din cabinet a organizat cel mai bun Bac din '90 si pana azi.
asa o fi! nu va contrazicem, ca sunteti persoana importanta, dar nu va dam dreptate. care or fi acele standarde de calitate potrivit carora dumneavoastra ati concluzionat "bunatatea" bac-ului?
sunt secrete?
poate o sa mai fie scurgeri din dosarele instrumentate de DNA si le vom afla atunci!
un BRAVO mare pentru echipa liberala!
ati ghicit: este o doamna? care are legatura, evident, cu educatia, mai ales la nivel decizional: Z. Preoteasa.
presa se minuneaza ce sa mai scrie despre Bac, buletinele de stiri vuiesc de demisii si audieri, dar apare aceasta duduie care se impleticeste, se impotmoleste, dar reuseste, in cele din urma, sa pronunte cuvantul bacalaureat.
dar sa vedeti ce urmeaza apoi: lauda (nu somnului, pentru ca Blaga e un nume care nici macar cu functia de Primar general al Capitalei nu s-a potrivit) partidului. doamna afirma sus si tare ca echipa liberala din cabinet a organizat cel mai bun Bac din '90 si pana azi.
asa o fi! nu va contrazicem, ca sunteti persoana importanta, dar nu va dam dreptate. care or fi acele standarde de calitate potrivit carora dumneavoastra ati concluzionat "bunatatea" bac-ului?
sunt secrete?
poate o sa mai fie scurgeri din dosarele instrumentate de DNA si le vom afla atunci!
un BRAVO mare pentru echipa liberala!
marți, 8 iulie 2008
Penibilul din educatie
De ce este educatia penibila?
pentru ca e penetrata inca de la varf de acest atribut absolut indezirabil.
Avem, fara indoiala, un ministru penibil, iar institutia pe care o conduce traverseaza o grava criza de imagine. Mai toti oficialii incearca sa ne spuna ca Bac-ul a fost un examen normal, cuminte si fara fraude!!!
Mai crede cineva asta? Faptul ca se incearca ascunderea unor evenimente evidente ii indeamna si pe elevi sa poata sa isi bata joc in diverse stiluri si nuante de profesori, de sistem, de examene si de ei insisi.
Implicarea FBI, DNA si a altor structuri abilitate in "rezolvarea subiectilor" care au luat spaga este evidenta, desi ministrul nu o admite. Dumnealui are un singur tel: inlocuirea popularitatii Mioritei cu cea a calculatorului. Dupa inaltele spuse, toti cunoastem celebra balada. asa o fi? eu cred ca pentru unii dintre noi e mai popular Justin Timberlake decat ciobanasul si mioara lui.
si atunci, comparatia e chiar atat de nimerita? profesorii adora sa foloseasca un computer in predarea lectiilor, elevii sunt extaziati, iar ministrul incantat. sau poate nu! Punem pariu, domnule ministru, ca multi din profesorii sistemului pe care il conduceti nu stiu de unde se porneste un calculator? Si cam cati credeti ca sunt dispusi sa invete cum sa faca asta?
putem sa ne prefacem in continuare! puteti sa ignorati in continuare semnalele Academiei Romane, care resimte programele scolare ca pe un atac la cultura, puteti sa macelariti in continuare programele de master ( nu ca ar fi de o inalta tinuta academica, dar macar de dragul dialogului cu cei lezati), dar nimic nu se va schimba. Europa si educatia europeana nu inseamna penibil si multa prostie promovate pe bani publici, insemana calitate si se vede.
scoala romaneasca e invizibila pentru marile univesitati. oare de ce o fi asa?
Ministerul traverseaza o grava criza de imagine si de autoritate! degeaba! Adomnitei leviteaza pe plaiurile bucolice cu un laptop in brate! Cred ca deja a ajuns in Valea Plangerii, dar continua tamp sa rada!
pentru ca e penetrata inca de la varf de acest atribut absolut indezirabil.
Avem, fara indoiala, un ministru penibil, iar institutia pe care o conduce traverseaza o grava criza de imagine. Mai toti oficialii incearca sa ne spuna ca Bac-ul a fost un examen normal, cuminte si fara fraude!!!
Mai crede cineva asta? Faptul ca se incearca ascunderea unor evenimente evidente ii indeamna si pe elevi sa poata sa isi bata joc in diverse stiluri si nuante de profesori, de sistem, de examene si de ei insisi.
Implicarea FBI, DNA si a altor structuri abilitate in "rezolvarea subiectilor" care au luat spaga este evidenta, desi ministrul nu o admite. Dumnealui are un singur tel: inlocuirea popularitatii Mioritei cu cea a calculatorului. Dupa inaltele spuse, toti cunoastem celebra balada. asa o fi? eu cred ca pentru unii dintre noi e mai popular Justin Timberlake decat ciobanasul si mioara lui.
si atunci, comparatia e chiar atat de nimerita? profesorii adora sa foloseasca un computer in predarea lectiilor, elevii sunt extaziati, iar ministrul incantat. sau poate nu! Punem pariu, domnule ministru, ca multi din profesorii sistemului pe care il conduceti nu stiu de unde se porneste un calculator? Si cam cati credeti ca sunt dispusi sa invete cum sa faca asta?
putem sa ne prefacem in continuare! puteti sa ignorati in continuare semnalele Academiei Romane, care resimte programele scolare ca pe un atac la cultura, puteti sa macelariti in continuare programele de master ( nu ca ar fi de o inalta tinuta academica, dar macar de dragul dialogului cu cei lezati), dar nimic nu se va schimba. Europa si educatia europeana nu inseamna penibil si multa prostie promovate pe bani publici, insemana calitate si se vede.
scoala romaneasca e invizibila pentru marile univesitati. oare de ce o fi asa?
Ministerul traverseaza o grava criza de imagine si de autoritate! degeaba! Adomnitei leviteaza pe plaiurile bucolice cu un laptop in brate! Cred ca deja a ajuns in Valea Plangerii, dar continua tamp sa rada!
joi, 3 iulie 2008
Bac second hand
Bac-ul nsotru cel de toate zilele a ajuns un fel de targ de vechituri, unde clientii interesati sa cumpere note se tocmesc cu profesorii supravechetori.
S-a mai constatat pe ici, pe colo cate o frauda, dar ce sa le facem sunt si ei mici si nu au nicio vina ca au rezolvat altii variantele de subiecte inaintea lor! E destul de imbecil sa incerci sa verifici din care carte a invatat elevul! Poate, de fapt, Bacul este doar un studiu de marketing, sa vedem cine ce a cumparat si de unde a mai rupt foile sa copieze.
E adevarat, avem si elevi ingeniosi, care au combinat mai multe carti, dovedind o capacitate de discriminare extraordinara in a sesiza unele subiecte abordate de 3lei 30 in cartile respective.
dar sa ii lasam pe micutii care mesteca nervosi guma pe la portile liceelor si sa ne intoarcem la dascalii lor!
ei nu mai sunt chiar asa de inocenti! dar sunt stresati saracii! pai cum sa nu fi stresat daca ti-ai umplut geanta cu foi rupte din cartile ingenioase si speri din tot sufletul sa nu te puna cineva sa o deschizi.
daca mai iei si bani inainte de examen, e cu atat mai stresant! de ce? Pai cum de ce?
daca, doamne-fereste, colegul de la clasa cealalta a luat mai mult si tu ai iesit in paguba? nici nu mai stii ce tarif sa fixezi: romana e strong, merita destul de mult, dar ce te faci cu probele la alegere? o nimica toata!
Un targ de vechituri, asta e Examenul nostru national! se strica hartia degeaba pentru diplome! o poti gasi pe net, domnilor din Minister si din diverse comisii!
Sunteti penibili! si voi, si elevii! Dincolo de "borfas, vagabond, baiat rau" mai exista si Nichita, dar e mai bine sa il lasati in pace! pentru romani a scris degeaba!
S-a mai constatat pe ici, pe colo cate o frauda, dar ce sa le facem sunt si ei mici si nu au nicio vina ca au rezolvat altii variantele de subiecte inaintea lor! E destul de imbecil sa incerci sa verifici din care carte a invatat elevul! Poate, de fapt, Bacul este doar un studiu de marketing, sa vedem cine ce a cumparat si de unde a mai rupt foile sa copieze.
E adevarat, avem si elevi ingeniosi, care au combinat mai multe carti, dovedind o capacitate de discriminare extraordinara in a sesiza unele subiecte abordate de 3lei 30 in cartile respective.
dar sa ii lasam pe micutii care mesteca nervosi guma pe la portile liceelor si sa ne intoarcem la dascalii lor!
ei nu mai sunt chiar asa de inocenti! dar sunt stresati saracii! pai cum sa nu fi stresat daca ti-ai umplut geanta cu foi rupte din cartile ingenioase si speri din tot sufletul sa nu te puna cineva sa o deschizi.
daca mai iei si bani inainte de examen, e cu atat mai stresant! de ce? Pai cum de ce?
daca, doamne-fereste, colegul de la clasa cealalta a luat mai mult si tu ai iesit in paguba? nici nu mai stii ce tarif sa fixezi: romana e strong, merita destul de mult, dar ce te faci cu probele la alegere? o nimica toata!
Un targ de vechituri, asta e Examenul nostru national! se strica hartia degeaba pentru diplome! o poti gasi pe net, domnilor din Minister si din diverse comisii!
Sunteti penibili! si voi, si elevii! Dincolo de "borfas, vagabond, baiat rau" mai exista si Nichita, dar e mai bine sa il lasati in pace! pentru romani a scris degeaba!
duminică, 22 iunie 2008
Unde au plecat clasicii?
Se pare ca si MECT a inteles ca e mai bine sa fii ancorat in realitate decat in stiinta! Si a luat o masura care a bulversat cohorte de specialisti, parinti, forumuri inalte si, poate, elevii care, renuntand la chatting pentru cateva momente, au tras cu urechea la stiri!
Daca nu este Basescu tinta stirilor "deontologilor" si ziaristilor, este Ministerul Educatiei cu a sa reforma si cu al sau ministru. Apropo, reforma asta se mai si termina?
Pe cale de consecinta, ca sa militam pentru competentele-cheie/transversale sau cum mai doriti sa le spuneti, Ministerul a ajuns la concluzia ca elevii nu sunt suficient de ancorati in realitate si a purces la eliminarea unor nume sonore ale literaturii romane, in favoarea unora mai putin relevante, dar care sunt "ancorate".
Adevarul este ca studiul lui Eminescu poate sa devina alienant: sa iti doresti o barca in care sa iti plimbi iubita poate fi un adevarat calvar financiar pentru parintii care nu conduc un Q7 si nu raspund la un Vertu! Asa ca raportul Tismaneanu e mai ok, e sec, fad, lipsit de valoare, nu are ce sa iti trezeasca (decat neuronii responsabili de plictiseala) si nici nu iti modifica vreun for interior.
Caragiale, poate, e prea actual pentru o Roamanie in care doar anii trec, politica ramanad aceeasi. Este o amenintare autorul de fata: daca ne gandim ca totusi am ales primarii, dar va trebui sa alegem si uninominalii parlamentari, si preaunicul presedinte, iar absolventii de liceu au, in cea mai mare parte, drept de vot lucrurile mai capata contur...
Mai hilara decat motivele este reactia unor decidenti, carora aerul conditionat din birourile ministerului le-a afectat serios neuronul. O mostra de astfel de reactie este raspunsul unui domn, care intrebat de ce s-au scos clasicii din programa de BAC a raspuns: "Pai nu sunt morti?"
Balbaielile ulterioare care incercau sa argumenteze ca este o nevoie acuta de actualizare a invatamantului nu au putut sa acopere efectul raspunsului consternant.
Asa cum mai opineaza si alti jurnalisti, parca, totusi, examenul de limba si literatura romana ar trebui sa constea intr-o evaluare centrata pe aceste continuturi. examenul de ancorare in realitate va fi probabil organizat incepand de anul viitor de o comisie formata din : Laura Andresan, Printesa de Aur, Guta (presedinte de comisie) si poate cativa represzentanti ai unor firme ca Ferrari sau LV.
Eu as supne ca nu cred ca ne dorim sa vedem cat de ancorati sunt copiii nostri in realitate!
Sugestie: Mi-as dori niste cursuri de emologie! Se poate????
Daca nu este Basescu tinta stirilor "deontologilor" si ziaristilor, este Ministerul Educatiei cu a sa reforma si cu al sau ministru. Apropo, reforma asta se mai si termina?
Pe cale de consecinta, ca sa militam pentru competentele-cheie/transversale sau cum mai doriti sa le spuneti, Ministerul a ajuns la concluzia ca elevii nu sunt suficient de ancorati in realitate si a purces la eliminarea unor nume sonore ale literaturii romane, in favoarea unora mai putin relevante, dar care sunt "ancorate".
Adevarul este ca studiul lui Eminescu poate sa devina alienant: sa iti doresti o barca in care sa iti plimbi iubita poate fi un adevarat calvar financiar pentru parintii care nu conduc un Q7 si nu raspund la un Vertu! Asa ca raportul Tismaneanu e mai ok, e sec, fad, lipsit de valoare, nu are ce sa iti trezeasca (decat neuronii responsabili de plictiseala) si nici nu iti modifica vreun for interior.
Caragiale, poate, e prea actual pentru o Roamanie in care doar anii trec, politica ramanad aceeasi. Este o amenintare autorul de fata: daca ne gandim ca totusi am ales primarii, dar va trebui sa alegem si uninominalii parlamentari, si preaunicul presedinte, iar absolventii de liceu au, in cea mai mare parte, drept de vot lucrurile mai capata contur...
Mai hilara decat motivele este reactia unor decidenti, carora aerul conditionat din birourile ministerului le-a afectat serios neuronul. O mostra de astfel de reactie este raspunsul unui domn, care intrebat de ce s-au scos clasicii din programa de BAC a raspuns: "Pai nu sunt morti?"
Balbaielile ulterioare care incercau sa argumenteze ca este o nevoie acuta de actualizare a invatamantului nu au putut sa acopere efectul raspunsului consternant.
Asa cum mai opineaza si alti jurnalisti, parca, totusi, examenul de limba si literatura romana ar trebui sa constea intr-o evaluare centrata pe aceste continuturi. examenul de ancorare in realitate va fi probabil organizat incepand de anul viitor de o comisie formata din : Laura Andresan, Printesa de Aur, Guta (presedinte de comisie) si poate cativa represzentanti ai unor firme ca Ferrari sau LV.
Eu as supne ca nu cred ca ne dorim sa vedem cat de ancorati sunt copiii nostri in realitate!
Sugestie: Mi-as dori niste cursuri de emologie! Se poate????
vineri, 20 iunie 2008
ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?
Ce vrei sa te faci cand o sa fii mare? este o intrebare pe care le-o adresam in mod stresant odraslelor noaste fie in scopuri de analiza proiectiva, fie pur si simplu pentru a amuza prietenii de familie veniti in vizita.
cred ca vremea raspunsurilor fanteziste e de mult apusa, iar desuetitudinea planeaza peste reaspunsuri ca: medic, profesor, inginer.
Dintr-o perspectiva sociala cat se poate de pertinena, afirmatia de mai sus e perfect justificabila. DE CE? Simplu: pentru ca aceste profesii cer munca, pregatire, competente, timp de asteptare pentru a vedea rezultatele.
Si atunci? Ar trebui sa propun o alternativa! Desigur: "Vreau sa ma fac manelist!" e un raspuns extraordinar, banos si cu mult succes social aproape imediat! Daca un copil de 12 ani poate sa aiba o masina de 100.000 de euro, odraslele noastre de ce nu ar putea? poate pentru ca nu sunt cantareti de manele!
daca nu sunt, indrumati-i sa se faca! E poate singurul lucru pe care poti sa il mai faci in Romania! Bacsisul nu se impoziteaza, "meleoanele curge" si nici nu iti trebuie cine stie ce pregatire!
Desi, daca tineti mortis ca acesti copii sa aiba o pregatire academica, Academia lui Bursuc va sta la dipozitie! Si nu veti mai avea nici probleme de recunoastere europeana a competentelor!
Multe "succesuri"!
cred ca vremea raspunsurilor fanteziste e de mult apusa, iar desuetitudinea planeaza peste reaspunsuri ca: medic, profesor, inginer.
Dintr-o perspectiva sociala cat se poate de pertinena, afirmatia de mai sus e perfect justificabila. DE CE? Simplu: pentru ca aceste profesii cer munca, pregatire, competente, timp de asteptare pentru a vedea rezultatele.
Si atunci? Ar trebui sa propun o alternativa! Desigur: "Vreau sa ma fac manelist!" e un raspuns extraordinar, banos si cu mult succes social aproape imediat! Daca un copil de 12 ani poate sa aiba o masina de 100.000 de euro, odraslele noastre de ce nu ar putea? poate pentru ca nu sunt cantareti de manele!
daca nu sunt, indrumati-i sa se faca! E poate singurul lucru pe care poti sa il mai faci in Romania! Bacsisul nu se impoziteaza, "meleoanele curge" si nici nu iti trebuie cine stie ce pregatire!
Desi, daca tineti mortis ca acesti copii sa aiba o pregatire academica, Academia lui Bursuc va sta la dipozitie! Si nu veti mai avea nici probleme de recunoastere europeana a competentelor!
Multe "succesuri"!
miercuri, 18 iunie 2008
Porcusorul isteric
Porcusorul isteric este un personaj emblematic pentru Romania europeana (sau care, cel putin, asa se doreste a fi)!
Un porcusor isteric se gaseste in fiecare politician roman, care, de cate ori are ocazia, incepe sa tipe in gura mare multiplele schimbari de care sistemul are nevoie!
Nu simteati cumva nevoia unui proiect de lege care sa mai aduca ceva nou, oricat de inutil ar fi, in educatie? Ba daaaaaaaaaaa, sigur ca da! Nu va ingrijorati! Inteligenta artificiala (in sensul ei comun) a Parlamentului Romaniei isi face datoria!
Inainte de a pleca in vacantele mult asteptate de mii de euro, cativa politicieni s-au gandit ca o noua disciplina nu i-ar strica sistemului de invatamant romanesc! Care este aceasta? SAHUL! De ce au copiii nevoie de o astfel de disciplina (care, daca nu ar crea dependenta, ar putea avea statutul de obligatorie, dupa cum afirma domnii cu putere decizionala)? Raspunsul e incert, vag sau nu exista, situatie de altfel normala pentru un sistem educational care musteste de calitate in toate domeniile!
Daca tot nu avem o justificare coerenta, de ce nu am putea opta pentru cursuri de mancat seminte elevat, lupte de strada, manuirea sabiei, mangaiatul cactusilor sau postarea filmelor cu profesori incompetenti pe youtube?
Nu neg valentele instructiv-educative ale acestui sport al mintii, insa sustin "neintelegerea" lui de catre cei care vor sa il introduca in scoli ca o disciplina de studiu!
Avem oare si profesori pregatiti? Sau poate vom reconverti profesional toate "fatucile" ratate ocupational si le vom da norme de profesor de sah? Nu conteaza! Mintea sa o dezvoltam! Nici macar nu conteaza pe a cui!
De fapt, la o analiza mai subtila, motivele sunt destul de rafinate si subliminal transmise: este demodat sa spunem ca aducem in sapa de lemn sistemul de invatamant! Metafora "sah mat" se potriveste mai bine si corespunde (pun pariu) standardelor de asigurare a calitatii!
Un porcusor isteric se gaseste in fiecare politician roman, care, de cate ori are ocazia, incepe sa tipe in gura mare multiplele schimbari de care sistemul are nevoie!
Nu simteati cumva nevoia unui proiect de lege care sa mai aduca ceva nou, oricat de inutil ar fi, in educatie? Ba daaaaaaaaaaa, sigur ca da! Nu va ingrijorati! Inteligenta artificiala (in sensul ei comun) a Parlamentului Romaniei isi face datoria!
Inainte de a pleca in vacantele mult asteptate de mii de euro, cativa politicieni s-au gandit ca o noua disciplina nu i-ar strica sistemului de invatamant romanesc! Care este aceasta? SAHUL! De ce au copiii nevoie de o astfel de disciplina (care, daca nu ar crea dependenta, ar putea avea statutul de obligatorie, dupa cum afirma domnii cu putere decizionala)? Raspunsul e incert, vag sau nu exista, situatie de altfel normala pentru un sistem educational care musteste de calitate in toate domeniile!
Daca tot nu avem o justificare coerenta, de ce nu am putea opta pentru cursuri de mancat seminte elevat, lupte de strada, manuirea sabiei, mangaiatul cactusilor sau postarea filmelor cu profesori incompetenti pe youtube?
Nu neg valentele instructiv-educative ale acestui sport al mintii, insa sustin "neintelegerea" lui de catre cei care vor sa il introduca in scoli ca o disciplina de studiu!
Avem oare si profesori pregatiti? Sau poate vom reconverti profesional toate "fatucile" ratate ocupational si le vom da norme de profesor de sah? Nu conteaza! Mintea sa o dezvoltam! Nici macar nu conteaza pe a cui!
De fapt, la o analiza mai subtila, motivele sunt destul de rafinate si subliminal transmise: este demodat sa spunem ca aducem in sapa de lemn sistemul de invatamant! Metafora "sah mat" se potriveste mai bine si corespunde (pun pariu) standardelor de asigurare a calitatii!
marți, 17 iunie 2008
Scufita Rosie si Lupul
NU, stati linistiti, nu o sa spun o celebra poveste pe care multi dintre absolventii de liceu si-o amintesc adaptata de pe site-urile cu filme XXX.
Atunci, poate va intrebati cine este Scufita? sau Lupul?
Educatia si politica: raporturile de forte depind, evident, de culoarea scufitei si de orientarea (politica, desigur) a lupului. Ne sfortam din rasputeri sa le formam elevilor nostri competente de antreprenoriat, iar aici, ati ghicit, aportul politic este nelipsit.
De ce sa ii lasam pe bietii elevi sa rataceasca linistiti prin padurea formarii lor cu I-podul in urechi, cand putem sa ii imbracam in tricouri portocalii ( si nu pentru a sustine Nationala Olandei) si sa ii urcam pe scena la serbarea de sfarsit de an scolar?
Poate elevilor nu li se poate imputa nimic, dar, ca totusi sa nu ignoram importanta motivatiei, le putem oferi o suma extraordinara de 5 lei si tricourile norocoase.
Nu sunt fantasmagorii de final de an scolar! sunt doar mici carcoteli vizavi de ce se intampla prin coltisoarele patriei, unde candidatii la primarie se ocupa si de designul vestimentar al elevilor.
Poate va intrebati de ce accepta elevii sa fie niste instrumente politice ale unei campanii fade si cu deznodamant previzibil? Poate s-au plictisit... Sau poate au fost profund impresionati de discursul domnului ministru al educatiei (evident, de o plictiseala inalt academica)... sau au fost loviti brusc de o dorinta nesecata de a intreprinde o mica afacere...
Sunt multe cauzele! Il putem intreba pe domnul director, desi dansul este cam ocupat cu numaratul voturilor! Atunci cine ne mai ramane? O educatoare? da, s-ar putea... asta daca nu cumva nefericirea sistemului nu a impins-o sa stea ceva mai mult pe chat cu Bachus...
Concluzia: numai Dumnezeu stie unde ne indreptam! Ar trebui sa ne grabim sa Il intrebam, pentru ca si El va fi scos din scoli (intr-o forma sau alta).
Si atunci ce ne mai ramane??? "GOD BLESS AMERICA!" (pacat ca noi nu avem vize)!
Atunci, poate va intrebati cine este Scufita? sau Lupul?
Educatia si politica: raporturile de forte depind, evident, de culoarea scufitei si de orientarea (politica, desigur) a lupului. Ne sfortam din rasputeri sa le formam elevilor nostri competente de antreprenoriat, iar aici, ati ghicit, aportul politic este nelipsit.
De ce sa ii lasam pe bietii elevi sa rataceasca linistiti prin padurea formarii lor cu I-podul in urechi, cand putem sa ii imbracam in tricouri portocalii ( si nu pentru a sustine Nationala Olandei) si sa ii urcam pe scena la serbarea de sfarsit de an scolar?
Poate elevilor nu li se poate imputa nimic, dar, ca totusi sa nu ignoram importanta motivatiei, le putem oferi o suma extraordinara de 5 lei si tricourile norocoase.
Nu sunt fantasmagorii de final de an scolar! sunt doar mici carcoteli vizavi de ce se intampla prin coltisoarele patriei, unde candidatii la primarie se ocupa si de designul vestimentar al elevilor.
Poate va intrebati de ce accepta elevii sa fie niste instrumente politice ale unei campanii fade si cu deznodamant previzibil? Poate s-au plictisit... Sau poate au fost profund impresionati de discursul domnului ministru al educatiei (evident, de o plictiseala inalt academica)... sau au fost loviti brusc de o dorinta nesecata de a intreprinde o mica afacere...
Sunt multe cauzele! Il putem intreba pe domnul director, desi dansul este cam ocupat cu numaratul voturilor! Atunci cine ne mai ramane? O educatoare? da, s-ar putea... asta daca nu cumva nefericirea sistemului nu a impins-o sa stea ceva mai mult pe chat cu Bachus...
Concluzia: numai Dumnezeu stie unde ne indreptam! Ar trebui sa ne grabim sa Il intrebam, pentru ca si El va fi scos din scoli (intr-o forma sau alta).
Si atunci ce ne mai ramane??? "GOD BLESS AMERICA!" (pacat ca noi nu avem vize)!
Romania deplorabila
Nu neaparat valoarea intrinseca nula a alegerilor mult mediatizate ma face sa constat din nou ca Romania e deplorabila! Cred ca nici nu mai merita sa deplangem o situatie actuala, ci mai putem sa visam la un atom de civilizatie occidentala.
Ce e deplorabil in Romania? Poate nu vreti sa auziti un raspuns prea holistic: TOTUL! Poate ar fi cazul sa incepem cu una dintre prioritatile nationale: EDUCATIA. Dex-ul nostru cel afectat de evolutia limbii almanahelor inca mai conserva cuvantul "educatie" cam inutil intr-o societate care tranziteaza si eleboreaza standarde de perfomanta, reformeaza tot ce ii iese in cale si nazuieste absurd la dimensiuni europene.
Reforma in educatia romaneasca este un proiect extraordinar, cu un buget poate insuficient pentru marile dorinte plasmuite la nivel inalt. De 18 ani, toata lumea reformeaza invatamantul romanesc si, implicit, educatia. Oare inca nimeni nu si-a dat seama ca educatia in Romania nu exista?
Desigur, veti spune ca avem cele mai frumoase scoli cu care se mandreste sectorul 5 al Capitalei alaturi de primarul lui, avem Planuri de invatamant extraordinare, dar inutile, avem mii de specialisti care s-au pregatesc de zor pe bancile unor amfiteatre goale, manuale cat se poate de alternative si profesori cu o vadita vocatie de dascal.
Sa ne fie de bine! Toate acestea reprezinta o mare inutilitate! Realitatea e mult prea obraznica si multi decidenti s-au hotarat sa nu o mai bage in seama! De asta avem reforma fara sistem si fara proces de invatamant!
Oare s-au intrebat organismele abilitate, cat de touches de standardele europene si reforme sunt copiii care ingheata in banci sau pe care nu ii asteapta nimeni acasa pentru ca parintii alearga dupa capsunele spaniolilor? Sau cate sanse egale are un copil de la tara care, in cel mai bun caz, poate sa faca trafic cu dude (ma refer la fructe) si nu cu droguri ca in liceele de elita ale Capitalei?
Dormiti linistiti, stimati decidenti intr-ale educatiei! Soarele va straluci la fel si fara lumina mintii voastre!Pentru ca tristetea din ochii unor copii la care nu se gandesc decat candidatii la primarie (atunci cand sunt alegeri) a depasit demult standardele curriculare de performanta!
Noapte buna!
Ce e deplorabil in Romania? Poate nu vreti sa auziti un raspuns prea holistic: TOTUL! Poate ar fi cazul sa incepem cu una dintre prioritatile nationale: EDUCATIA. Dex-ul nostru cel afectat de evolutia limbii almanahelor inca mai conserva cuvantul "educatie" cam inutil intr-o societate care tranziteaza si eleboreaza standarde de perfomanta, reformeaza tot ce ii iese in cale si nazuieste absurd la dimensiuni europene.
Reforma in educatia romaneasca este un proiect extraordinar, cu un buget poate insuficient pentru marile dorinte plasmuite la nivel inalt. De 18 ani, toata lumea reformeaza invatamantul romanesc si, implicit, educatia. Oare inca nimeni nu si-a dat seama ca educatia in Romania nu exista?
Desigur, veti spune ca avem cele mai frumoase scoli cu care se mandreste sectorul 5 al Capitalei alaturi de primarul lui, avem Planuri de invatamant extraordinare, dar inutile, avem mii de specialisti care s-au pregatesc de zor pe bancile unor amfiteatre goale, manuale cat se poate de alternative si profesori cu o vadita vocatie de dascal.
Sa ne fie de bine! Toate acestea reprezinta o mare inutilitate! Realitatea e mult prea obraznica si multi decidenti s-au hotarat sa nu o mai bage in seama! De asta avem reforma fara sistem si fara proces de invatamant!
Oare s-au intrebat organismele abilitate, cat de touches de standardele europene si reforme sunt copiii care ingheata in banci sau pe care nu ii asteapta nimeni acasa pentru ca parintii alearga dupa capsunele spaniolilor? Sau cate sanse egale are un copil de la tara care, in cel mai bun caz, poate sa faca trafic cu dude (ma refer la fructe) si nu cu droguri ca in liceele de elita ale Capitalei?
Dormiti linistiti, stimati decidenti intr-ale educatiei! Soarele va straluci la fel si fara lumina mintii voastre!Pentru ca tristetea din ochii unor copii la care nu se gandesc decat candidatii la primarie (atunci cand sunt alegeri) a depasit demult standardele curriculare de performanta!
Noapte buna!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
