It have been said that something as small as a flutter of a butterfly can cause, half around the world, a typhoon (Chaos Theory).
Ma intreb daca nu cumva tinerii iesiti din scolile (ne)modernizate, cu dulapioare sau nu, cu agenti de paza sau icoane atarnate pe pereti nu sunt oarecum asociali. Ecartul intre lumea tanarului roman de azi si societatea in care vrem sa il inseram e enorm.
Cine greseste?
Elevii sunt cei care au uitat sa invete ceea ce scoala le-a pregatit aprioric sau, poate, scoala a uitat ca si ea trebuie sa invete.
Cultura pe care scoala o transmite ii transforma pe acesti tineri exponenti sociali in individualitati aculturale. Dinamica actuala impune o alta geneza a culturii si alte forme de propagare a ei, fata de care scoala vrea sa ramana paralela.
Mecanismele de coping ale elevilor functioneaza, in cele mai multe cazuri, pe aceeasi linie: constructia (prin izolare) a unei societati unice si virtuale: societatea cu un actant.
Nu stiu cat confort psihic sau fericire aduce acasta forma de organizare sociala, dar cu siguranta este o alternativa mult mai viabila pentru un tanar care nu reusete sa rezoneze cu clasicele mecanisme sociale.
Proiectand un viitor al elevilor nostri, ne-am putea intreba in ce masura scoala este un mediu sanogenetic? De ce acest loc de socializare secundara naste totusi reactii adverse fata de mesajul social si unanim acceptat pe care vrea sa il transmite?
Lipsa atitudinilor civice este, poate, un simptom ingrijorator care conduce la o concluzie dubioasa: societatile unice (le numesc unice din cauza structurii numerice a lor) nu interactioneaza. In aceste conditii scindarea sociala apare oarecum imposibila si plictisitoare.
Oare nu ar trebui sa vedem scoala si din perspectiva acelei batai de aripi a unui fluture care cauzeaza un taifun in cealalta parte pamantului?
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu