2

2 nu mai e un numar magic demult... Cel putin nu pentru invatamantul romanesc. E, mai degraba, unul fatidic.

Acest 2 divizeaza sistemul in tabere combatante. Acelasi noi si voi; acelasi ecart dintre imfatuarea unora si tineretea altora. E dezgustatoare forma in care profesorii "cu experienta" ajung sa spuna ca ei nu pot sa se "amestece" cu cei fara experienta.

Diversitatea inseamna pentru noi un conflict tacit, despre care toti stiu, unii il mai pomenesc discret, propunanad programe minune de mentorat pentru tinerii sistemului.

E o lege inepta: "Daca nu esti ca noi, inseamna ca NU....", indiferent ce ar urma dupa aceasta negatie (poti, vrei, stii, esti). Daca nu alegi aceeasi mocirla, nu EXISTI. Nici macar nu te pot tolera.

Nu o sa mai spun ca e trist sau ingrijorator: e enervant, visceral si tamp.

Ascultam o discutie absolut informala intre elevi, care vorbeau despre profesorii lor. Nu pareau teribilisti, nici plictisiti; se incadrau perfect intr-o categorie pe care unii o numesc "normal". Unul dintre ei spunea: "... nu stiu, dar mie nu imi place de niciunul dintre profesorii mei. Le lipseste ceva". Raspunsul a venit din partea altuia: "Sunt la fel, de asta nu iti plac. Le lipseste sa nu mai fie la fel".