Seductia in clasa, departe de a fi un fenomen obscen, este o strategie fascinanta de nastere a identitii eu-lui fiecaruia dintre elevi. Seductia uzeaza de mimesis. Intr-un mod draconic sau angelic, eul fiecaruia dintre noi "simte" nevoia de reproducere identitara, sociala, culturala.
Daca teoriile reproductiei sociale au facut cariera, de ce ar fi demersul de mai sus ar fi unul incorect sau inexistent? Seductia este intotdeauna un joc, "magnetic" chiar: cele doua individualitati puse in contact se atrag la inceput tocmai datorita diferentelor care le despart. Succesului elevului in clasa este instrumentat de o forma de mimesis sau alta, care nu este nimic altceva decat "un furt" al identitatii cadrului didactic. Jocul nu este niciodata deschis. Cele doua identitati care se articuleaza prin interactiunea sociala si didactica incearca sa se surprinda permanent. Furtul identitatii este, in fapt, un transfer benevol si tacit, care alimenteaza puterea de perpetuare a eu-lui.
Elevii nostri sunt parti ale noastre. In mod neconstient, poate, seductia este principala arma a orgoliului actorilor de pe scena scolii. Tinta este elevul-oglinda a profesorului. Oglinda inseamna o distanta periculoasa intre doua identitati oarecum stabile.
De ce spun distanta periculoasa? Cu totii cunoastem celebrul concept al conflictului dintre maestru si ucenic, care este apogeul jocului seductiei. Eul nou format absoarbe energiile eu-lui sursa si noile categorii rezultate sunt previzibile: Invins si Invingator.
Seductia este o arma a tuturor, care graviteaza la limita manipularii, dar e o sursa de energie creatoare si un avantaj enorm fata de elevii dvs.
Use it!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu