Da sau nu

Este scoala romanesca o prezenta insolita in peisajul social autohton?

Multi o blameaza, unii o ignora, iar altii se straduiesc sa intoarca privirea cand vad petele de noroi. Desigur ati recunoscut in categoriile anterioare diversii actanti: presa, sociatatea, elevii, profesorii si decidentii.

Scoala noastra, ca imagine coerenta si completa nu exista. Sunt vizibile bucatele in mod stangaci reunite intr-un ansamblu. E o forfota permanenta, o alergare continua, iar rezultatele sunt invizibile. NU avem politici coerente si demne de a fi puse in practica si asta pentru ca nu avem oameni care sa faca acest lucru. Iar atunci cand exista oamenii, inertia sistemului e coplesitoare. Nimeni nu rezista aerului vetust si presiunii unei traditii care nu stim pe ce se bazeaza.

Scoala romanesca serveste mituri daramate flagrant de o societate dezinteresata care alearga dupa show. Scoala romaneasca nu este o fabrica de zei; nici macar de oameni. Modelele comportamentale pe care elevii le adopta nu au trecut in niciun fel prin slefuirea scolii.

Si atunci, ce rost mai are?
Ne tot straduim sa fim epigonii unor modele occidentale, care sunt de succes pentru ca se dezvolta impreuna cu societatea.

In Romania, scoala si societate sunt, clar, in tabere adverse. Scoala nu vrea sa capituleze si cred ca e normal sa faca asta, dar tot ce i se cere este ceva mai multa atitudine.

Nu stiu un indice de nototrietate in topul institutiilor in Romania, dar ma intreb: Tu i-ai spune da scolii romanesti?